Sigur că pentru microbistul român acest week-end stă sub semnul reluării unui campionat care, bun-rău, continuă să adune pasiuni și dincolo de circul politic sau de căutările unei eleve olimpice. Despicarea firului în patru după avanpremiera din Ghencea se prelungește, în mod cert, până să se repornească din plin
mașinăria - vorba lui Topârceanu, e un lung prilej de vorbe și de ipoteze despre noul sistem tactic cu care Reghe l-a surprins până și pe Meme, fructuoasa formula inedită putând fi o nouă dovadă că rostul meciurilor amicale rămâne tocmai acela al căutărilor ei, cu riscul asumat al valului de sudalme pentru rezultate necorespunzătoare momentan. Dacă în timpul jocului ne-am delectat și cu faze de cascadorii râsului (pasă de gol la adversar sau minge
îndrumată-n bețe de portarul celor ce se anunțat gata a muri pe teren, după cum la deschiderea de scor s-a trecut prea ușor peste poziția de ofsaid reactivat), imediat după s-a pornit corul de laude la adresa jocului lui Sânmărtean și a inspirației antrenorului. Dar nici n-a durat mai mult până s-a încins iar tărâța în conducători, schimbul de... amabilități dintre Stoica și Gheorghe, viceversa și tot așa, ținând
afișul, măcar pe
principiul întărâtă-i, drace, că și mie-mi place. Iată însă că s-a mai strecurat
una tare, despre o posibilă debarcare - a lui Chirilă de la Chiajna, unde primarul ar șovăi numai din pricină de teamă față de alimentarea suspiciunilor de blat în partida restantă. De va fi să fie, prea vorbărețul tehnician are de reflectat la alt
principiu, ăla cu gura care bate curu'...
Fie, Lucian e numele cel mai vehiculat printre microbiști, deși personal aș mai aștepta până să mă-nfior de entuziasm, măcar un meci, acolo, cu replică adevărată pentru Steaua, nu simplă figurație plină de admirație. De acord, n-avem pe la noi treabă - din Giulești în Cișmigiu și-n alte cercuri de chibiți - cu hocheiul mare, însă avem de reținut măcar așa, de
rezon, numele noului erou pentru steagul cu multe steluțe, un anume Oshie, care decisiv înscrie (în paranteză fie spus, nu-i exclus ca victoria americanilor la ruși acasă, după un joc de extraordinar dramatism, să-l facă pe
tătucul de la Kremlin să regrete imensul gest de vârâre a mâinii în buzunar, pentru cea mai scumpă olimpiadă). Ar mai fi și Renaud Lavillenie, primul om care a plutit peste o ștachetă mai sus decât legendarul Bubka. Sau, ca să revenim mai la oile noastre (apropo, chiar o fi vândut Jiji multe mioare?), nu-i de trecut repede nici peste prestația de titular fără gol luat a lui Panti în eliminarea lui Chelsea.
Și totuși, cu riscul de a
proceda cumva împotriva vântului, am putea avansa alt nume pentru capul de afiș al acestui week-end. Domnișoara Halep ne-a risipit nostalgia de după sfertul de finală prea ușor pierdut în Australia, urcând în finala de la Dolha în stil de mare campioană, cu succes în fața numărului 7 mondial, apoi al tenismanei de pe 4 în lume, care conducea cu 5-2(!). Cele opt
ghemuri la rând adjudecate în disputa cu Radwanska, bogația de puncte deja acumulate în acest turneu și șansa de a mai sălta în top 10 ne obligă - tot
de rezon, măcar - să fim cu ochii pe monitoare duminică după-amiază. Atunci când Simona noastră
ia fața oricăror Gheorghe, Minea, Stoica, Chirilă. Apoi, dacă insistați, ne întoarcem la Lucian și la tika-taka de Ghencea.
George PLAURIAN