Depinde cum privim lucrurile: dacă dorim doar să se facă garagață, exclamăm "întărâtă-i, drace, că și mie-mi place!" și campania electorală pentru succesiunea lui Mircea Sandu ne ține într-o veselie. Însă în cazul în care chiar suntem posedați de naivitatea de a aștepta altceva de la
Ziua Z din martie, atunci competiția pentru trofeul puterii la Casa Fotbalului apare cu prea multe momente ilare sau de bătut obrazul (pentru lipsă de
cherestea) unor candidați cu răspuns greu de deslușit la întrebarea eminesciană "ce-i mâna pe ei în luptă?".
Una peste alta, atacurile la persoană sunt și mai consistente, și mai amplu reflectate în media decât programele avansate de concurenți. Ținta lor e, mai ales și de înțeles, personajul cu cel mai mare nume/renume, care se află în pole-position și prin susținerea echipei situată încă un pic
la butoane. Mai cu perdea sau la modul abrupt, lui Popescu i s-au arătat toate
bubele - reale sau imaginare - de către contracandidați, șeful fotbalului pe parchet sau Marcel Pușcaș fiind cei mai vocali la acest capitol. Dar loviturile lor sub centură par simple urecheli tovărășești pe lângă ceea ce comite un anume Răducanu (care nu-i nici Marcel, nici Necula) în interviul publicat astăzi pe ceea ce a fost un cotidian și a rămas doar la faza de site.
Respectivul mătură pe jos cu întreaga suflare a celor care au condus fotbalul, taxându-i pe toți ca penali, incompetenți sau chiar... casapi. Iar pe ex-căpitanul Barcelonei și al naționalei îl reduce la postura de "hoț dovedit", care a confundat Casa Fotbalului cu Jilava! Să lăsăm însă brutalitatea vorbelor ca niște tălpi de bocanc aplicate vârtos pe tibie și să vedem cine-i acest Gică Duru' - Sorin, mă rog, cu ce atuuri vine el înaintea alegătorilor. A jucat ceva fotbal, chiar și prin Cipru (care pe vremea lui nu era cu mult peste nivel de Luxemburg al fotbalului de azi). A marcat, cum se laudă în interviu, inclusiv împotriva celebrei Chimica Târnăveni. Acum candidează a doua oară, deși nu are niciun ban, fiindcă zice că a trăit viața la maxim. Muncește ca ospătar sezonier prin Spania, slujba de chelner nefiind defel rușinoasă, mai ales că a fost îndeplinită cândva de actualul număr 2 din federație.
Tragem linie și socotim: cont
nema, cv+pregătire +program+susținere= apă de ploaie. Doar băgare în seamă de unul singur și proliferare de ocări așa, ca să afle lumea că mai există însuși el - "o enciclopedie de povești din lumea fotbalului", cum îl prezintă autorul interviului. Numai de povești nu există însă timp și chef în plină campanie electorală (deși recunoaștemn că sunt bune și ele la gura sobei sau la un șpriț servit - de ce nu ? - chiar de ospătarul Răducanu). Deci, omul care proclamă vara "ora închiderii vă rog" în limbi străine nu poate stârni decât cel mult ilaritate. Plus jenă – aceeași ce l-a încercat și pe conducătorul de meserie Chivorchian când s-a trezit cu audiență compusă din o (una!!) persoană la prezentarea candidaturii sale în Bănie sau ne-a străbătut pe noi toți când venerabilul listei de aspiranți la șefie și-a anunțat brusc retragerea...
George PLAURIAN