Ziua neagră de 4 martie chiar s-a repetat, sinistrul arc peste timp lovind acum lumea fotbalului, după ce în urmă cu 37 de ani devasta țara întreagă. Iar cutremurul prevestit, inclusiv pe acest site, a avut o intensitate mult mai mare decât și-au imaginat până și autoproclamații cu calități de oracol, depășind inclusiv (atenție!) cererile procurilor. Trimitere
în bloc după gratii, sume amețitoare de recuperat de la condamnați (numai cheltuielile de judecată însumează 1 112 000!), eliminări
din joc pentru vecie ale împricinaților - toate acestea fac din lunga și sinuoasa judecare a Dosarului transferurilor un capitol fără de precedent în justiția românească. Lupta cu evaziunea fiscală a atins astfel apogeul în cel mai popular domeniu dintr-o societate cu flotă, fabrici și uzine, garnituri de tren și șine, ba chiar
prințipuri evaporate fără a-i ști demascați nici acum, poate nicicând, pe adevărații mari vinovați...
Deciziile pentru istorie din această zi de marți și de 4 martie au uluit cel puțin prin duritatea lor, resimțită asupra întregului lot de inculpați, indiferent că unul dintre aceștia a procedat cu bună credință și a returnat prompt suma însușită nelegal sau altul părea a beneficia de efectele prescripției. Efectele lor sunt privite în mod diferit (fenomen firesc într-o lume nu foarte mare, dar atât de dezbinată), vehiculându-se variante dintre cele mai diverse, de la reținerea oamenilor cu bani la investiții în domeniu până la opinia că fotbalul nostru merge mai departe. Efecte imediate și tare concrete există însă, Steaua fiind decapitată, iar alegerile de azi devenind nu numai mai puțin spectaculoase prin retragerea forțată a principalului condidat, dar și incerte.
Fără a comenta o hotărâre judecătoarească definitivă, nu poți să te reții de la observații asupra unor situații individuale, precum postura de
muscă picată-n lapte a lui Gică Popescu, care a mers pe mâna impresarului ce i-a vegheat cu rodnicie cariera de fotbalist celebru. Tocmai asocierea ulterioară în afaceri cu cel ce nu se sfia să se proclame "mafiot" l-a costat această cumplită eliminare din lumea pe care olteanul a marcat-o ca ex-căpitan de națională meritorie și al Barcelonei. Iar dacă la firea și comiterile de tot felul ale lui
don Giovani imaginea sa în zeghe nu are cum să surprindă, un alt de acum deținut pare un fel de
fazan pripășit pe-o cracă aspectuoasă însă teribil de subțire, ce s-a rupt cu el și cu "minunea vieții" cu tot: George Copos a fost , totuși, capitalistul de tip nou și de succes care a și adus bani în fotbal.
Să sperăm că fotbalul nostru chiar va merge mai departe. Viața se scurge sigur într-acolo, așa că trebuie să depășim starea de șoc încă de astăzi - avem (sau nu avem?) alegeri, plus
regalul cu Messi. Apoi vom mai vedea ce o mai fi după cutremurul anunțat.
George PLAURIAN