Freamătul pieței nu se reduce doar la îmbieri de gen "ia țelina, bărbate, să ai pofte deșănțate... hai la arpagic cu șic... uite și ce mai cartofi avem... dar ouăle astea abia scoase de sub fundul găinii nu-s fac cu ochiul?... pot să-ți dau și cu ghiocul".
La Românica, și fotbalul suie pe tarabă, la ofertă ajungând chiar echipe aureolate recent cu titluri de campioană - de ceva vreme aceea din orașul edilului mititel dar voinicel, proaspătă fiind vestea despre vânzarea ca și sigură a clubului condus spre lauri de cel mai primar dintre foștii jucători și conducători.
Avatarurile Oțelului sunt mai vechi, cu influențe indiene sau indigene. Salvarea ce se sconta dinspre un milionar autohton de top se dovedește cam la fel de iluzorie precum trăinicia USL-ui, vârârea lui Dan Adamescu în lumea lui Marius Stan sau Narcis Răducan arătându-se doar ca tentativă pură de facere de bani, fără de legătura cu pasiunea ce trebuie neapărat adăugată în rețetarul succesului la fotbal. Ar putea rezulta că, asta e, nu i-a ieșit pasiența omului înfipt vârtos pe piața asigurărilor și, gata, repejor își ia jucăriile și pleacă din sport lăsând
corabia clubului de la Dunăre în mai mare derivă decât la apariția sa intempestivă acolo. Gurile rele susțin însă altceva, întrebând unde și cum s-a evaporat banii grei din ChL!?
Fenomenul Galați e simptomatic pentru fotbalul nostru, care încape pe mâinile te miri cui. Iar de performanță pe ambele planuri se poate vorbi în acest moment numai pe cale de excepție . Una numită, în primul rând, Steaua, numai că până la ea e-o cale atât de lungă -la propriu- până și pentru patronul său, trecut prin încercări teribile, cu sau fără vina sa directă (blestemul pare abătut inclusiv asupra familiei, fetele scrântind-o cu școala sau alegându-se cu dosar penal!).
Vremuri grele, monșer, în economia și fotbalul de piață...
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro