Vechiul continent a mai cucerit o dată America.
Navigatorii lumii moderne au lăsat marea, corăbiile, praful de pușcă și - via aero - au cocoțat
bășica europeană în vârful parului imens înfipt în inima fotbalului jucat ca artă pentru artă. Un Amerigo Vespucci modern este silit să retraseze harta lumii: ultimele două meciuri din
Mondialul 2014 fiind câștigate de ai săi conchistadori de mileniu 3, Europa a izbutit așadar - pentru întâia oară în toată istoria celui mai iubit dintre sporturi!- un sec 2-0 pe "bucata" de pământ descoperit oficial de către Columb.
Premieră sau nu, triumful
Bătrânei Doamne era asigurat încă înainte de partidele de adio ale Carnavalului, doar
dumneaei permițându-și luxul de a spori nivelul de trai al stipendiaților din fotbalul sud-american (până la eventuala dominație a petro-dolarilor mai e). Să ne reamintim cât de aproape au fost
vanni și
robbenii de finală. Să privim la statistică, care a consemnat în dreptul argentinienilor un singur șut pe poarta (în plasă) - în una sută douăzeci de minute! - ...din ofsaid. Să revedem cu ochii minții tactica aplicată de
pumele încolțite pe
panzere, una "made în Europa". Va fi, ba chiar este, astfel foarte simplu de priceput de ce echipa cu suporter feminin de lux (Doamne, cât de fan oarecare și tare înrăit s-a arătat frau Merkel!) nu putea, nu avea voie să piardă, oferindu-i astfel Braziliei suspinul de ușurare din "să moară capra vecinului"(
și a acestuia).
Vizita Bătrânei Doamne dincolo de Ocean a fost, iacătă, una de lucru extrem de profitabilă - pentru ff mulți, începând cu trupa lui Löw și proaspătului erou Götze, dacă nu cumva lista se cere deschisă de
blat-teri. Mai puțin pentru cei
rămași special acasă, care au pierdut milioane bune numai datorită nefructificării unor oportunități de gen romanâși contra acelora de care e bine să-ți scuipi în sân și înainte de a le primi darurile. Se aude, bre nea Piți, sau se învârte prea zgomotos bila ruletei?