Despre Steaua, numai de bine. Dar nu după premiera din Kazakhstan! La cât de slab i-a fost jocul, cu deosebire în prima repriză, campioana are de dat destule acatiste de mulțumire că a scos egal cu două goluri, din care cel puțin unul din frăție cu norocul - la primul corner, pe final de repriză!, și întâiul contact cu
obiectul al lui Keserü. Bietul Gâlcă a tremurat la meciul ăsta cu anonimii mai ceva decât Reghe contra lui Ajax sau Chelsea ("ehe, alte vremuri", am putea exclama, dacă victoria asupra câștigătoarei ChL nu s-ar fi produs acum doar 16 luni). Și-a făcut-o însă și cu mâna - mă rog, orgoliul - lui, lăsând pe margine mijlocașul care putea să-i mai
lumineze jocul, chiar și atunci când s-a vădit că alte vedete, Tănase sau Chipciu, nu doresc să-și pericliteze iminentele transferuri prin gropile din Aktobe, iar un Latovlevici părea pur și simplu din alt film (și nu cu... deștepți).
Despre Sânmărtean fiind vorba, e de recunoscut că s-a făcut prea mare caz pe seama plecării sale la vestiar fără a
bate cuba cu banca, de parcă ritualul ăsta ar figura în contractul de muncă al fotbalistului și atâția alți jucători capricioși, dar indubitabil valoroși, nu ar fi reacționat chiar mai nervos la înlocuiri. În fond, ex-vasluianul n-a făcut nici un gest huliganic - poate că era supărat pe el însuși, după ce nu-i ieșise jocul. Dacă a vrut să-i dea astfel o lecție, tânărul antrenor a riscat oricum prea mult, uitând că "te faci frate cu dracul până treci puntea". Care punte (a calificării) nu-i defel sigură cu acest 2-2. Care cel mai tehnic și bun pasator nu-i defel diavolul ce determină harababura din evoluția Stelei...
Despre altceva ar merita, poate, să discutăm cu prioritate, mai ales după ce abia (nu) ne-au arătat selecționabilii campioanei. Se reunește curând lotul național și Pițurcă se-ncurcă, fără voia sa, în alcătuirea listei. Titulari indisponibili, sau fără jocuri, sau în febra transferurilor, sau
mățeliți îi fac misia tare grea. În acest context, vestea despre forțarea naturalizării unui Fatai cade cum nu se poate mai nimerit. Francezii au făcut-o de mult, până și nemții nu s-au sfiit de ea, la ultimul CE o singură echipă s-a prezentat cu
băștinași sută la sută. S-a încercat ceva și pe la noi, dar legislația ne e, cum altfel?, absolut originală. Până se va găsi o minte deșteaptă să o schimbe spre a ține pasul cu globalizarea fotbalui, nigerianul Astrei are toate atuurile pentru a-i îndeplini "capriciile"! Kehinde Abdul Feyi e legat de România de pe când era încă un puști poposit prin Constanța după faimă și bani. E dovedit în atâția ani valoros și trebuincios unei naționale lipsite de atacanți așa viteziști și arțăgoși ca el.
RoS a scris de mult - e nevoie de
Fataiescu! Așteptăm cu interes, cât mai repede, experiența primei
pete de culoare în naționala noastră.
George PLAURIAN