Arbitrii au băgat Steaua în stare de frustrare. Aseară, cu Dinamo Kiev - iar asta s-a întâmplat din nou, după
episoadele Târgu-Mureș sau Aalborg. A fost henț vizibil și din avioanele care nu cad la Khacheridi, însă
mărginașul implicat în faza limpede de penalty s-a făcut că plouă (în stilul acela din "dacă ninge, dacă plouă/ mi se frânge-n două/c-am canadiană nouă"), lipsindu-i pe bucureșteni de șansa unui gol după care altfel ar fi devenit situația din teren și altfel s-ar fi pus problema calificării. Iar frustarea indusă - din nou, cum spuneam - a turnat plumb în picioare și derută sub creștete, la un sfert de oră după
furăciune făcându-se de 0-1 la o altă fază cel puțin discutabilă, de ofsaid. Una în care se pune, totuși, și întrebarea cum de a fost lăsat să scape de sub supraveghere Yarmolenko, adică tocmai adversarul despre care inclusiv
Il Luce avertizase că ar cel mai periculos? Culmea stării de șoc resimțite de steliști s-a petrecut cu Arlauskis, portarul cel brav un sezon întreg
comițând-o într-un final al marilor regrete tardive, parcă anume pentru a se pune capac, printr-un nefiresc 0-2, anului blestemat al fotbalului nostru.
Dar Steaua
s-a și frustat. Ea singură a dat, aseară, cu piciorul atâtor ocazii - la Szukała, Keserü, Chipciu, Tănase, ultimii doi fiind campioni ai dezamăgirilor în ultima vreme. Ea însăși a marcat o singură dată din acțiune în cele mai recente trei partide susține. Ea vădește astfel că are, clar!, o mare problemă cu finalizarea, autoanulându-și construcția sprințară a jocului. Și e lege că, dacă nu o
bagi în ațe, degeaba arăți un fotbal de calitate, remarcat de antrenorul din Kiev - primăvara europeana e anotimp interzis chiar și atunci când niște portughezi te ajută indirect.
În cuvintele tânărului tehnician ucrainean (Rebrov fiind fostă
sculă de jucător nu numai la Dinamo K sau cu cele 75 de meciuri la națională, dar și prin Anglia sau Turcia) regăsim și motive de frustrare pentru simplul microbist din oricare dintre noi: "Este o catastrofă pentru Steaua, merita să meargă în primăvara europeană. Păcat că n-au venit mai mulţi spectatori, la Kiev vin o mulţime". Nici că se poate o concluzie, o sinteză mai consistentă la acest ceas de amărăciune...
George PLAURIAN