Sigur că da, insolvența e mai onorabilă decât falimentul. Care faliment este astfel evitat, ocolit, fentat cel puțin pe moment, de un club sau altul, adâncind însă doar falimentul per ansamblu al fotbalului...
Ca să vezi drăcie cu pălărie, tocmai s-a dat de veste că a intrat în amintita procedură judiciară și echipa ce abia și-a
tras antrenor scump (că-i
Puriu cu siviu, deh), trâmbițând deunăzi vești despre interese ale unor șeici sau măcar asigurări - ferme, tovarăși!- în sensul acelor vorbe că "nu mor caii când vor câinii", adică Petrolul va trăi onorabil și cu patron după gratii. Vorbe-n vânt, iacătă, Ploieștul fotbalistic spunând (de pe) acum pa și pusi următoarei ediții de cupe europene.
Treaba asta-i oablă prin ea însăși, fiind cazul unui club de tradiție impresionantă, cu o revenire spectaculoasă de la o vreme, cu fani numeroși. Dar ea aduce de-a dreptul nuanțe dramatice pentru întreg fenomenul fotbalistic, prin completarea lungii liste a insolvențelor anunțate: cu Petrolul s-a ajuns la cinci foste campioane și câștigătoare de Cupe, iar numărul total al grupărilor scoase deja din calcule europene a crescut la 7 - cifra socotită în unele culturi ca fiind a norocului se transformă astfel într-una fatidică. Și stați, că vremea crivățului de insolvență nu s-a dus, amenințând, se zice, până și trupa celui mai bogat român!
Sigur, alde Cârțu & Săndoi își pot râde-n bărbi de ghinionul altora, care le ușurează extraordinar drumul spre bătălii continentale. Chiar echipa
Botșenilor, ce nu se poate compara nicicum cu tradiția oltenilor, vede mult mai aproape Europa, deși acum numai câțiva ani nu însemna mare brânză nici la nivel de țară. Drum bun și cale bătută, de pe acum, măi dragă Sorinache, Emil, Leo & comp, dar recunoașteți - râsul de acum nu e al vostru. Și în niciun caz nu e al fotbalului nostru.
George PLAURIAN