Ca un făcut, etapa cu numărul 26 s-a împărțit în două. Dacă până de Înviere gazdele au luat tot, doar două puncte le-au mai revenit apoi, deși ocaziile (meciurile) au fost mai multe! Am pus însă doar semnul exclamării, nu pe cel al mirării - e de subliniat ideea, fiindcă altfel cele două se confundă.
Cum să ne mai ia prin surprindere ceva dinspre Dunăre, când fosta campioană a provinciei trăiește doar din amintiri, iar fotbalul se joacă pe bani, care bani (buni, europeni) s-au evaporat misterios și nu în valurile cântatului fluviu? Sau cum apare echipa Brașovului altcumva decât un capriciu de capitalist român de tip nou, ca și bolizii colecționații de un patron doar un pic mai puțin bizar ca aproape omonimul său, ce a dat pe un împăiat cât pe cel mai scump angajat?
Nu ne pot mira a două înfrângere consecutivă sub Tâmpa, încă una a Oțelului, zeroul absolut sub care s-a mimat fotbalul la Piatra Neamț. Dar (numai) egalul scos de campioană la Giurgiu este, în schimb, rezultatul ce poate atârna greu în socotelile actualei ediții. Steliștii s-au arătat neputincioși în fața Astrei, parcă mai blocați psihic decât adversarii, deși aceștia tocmai primiseră în creștete teribilă
măciucă a trimiterii patronului după gratii - fapt petrecut, culmea!, chiar în perioada în care bucureștenii și-l aflau pe al lor ieșit de la răcoare. Ei au și uitat să marcheze, iar când să iasă o fază de gol Popa a fost văzut greșit în ofsaid. Tănase s-a accidentat repede, mijlocul a
scârțâit tot mai evident și până la urmă campioana a trebuit să accepte că un singur punct e mai bun decât nimic, mai ales după ce Varela a salvat un gol ca și făcut. Cât mai rezistă Gâlcă? - iată întrebarea pusă tot mai insistent și, prin prisma a ceea ce arată astăzi Steaua, pusă justificat.
Surpriza etapei a venit însă la Ploiești. Câte zile au trecut de când Petrolul bătea Steaua în deplasare, iar târgmureșenii au de ridicat statuie lui Nepomuceno în caz că se va întâmpla
minunea? Ce s-o fi schimbat de joi până luni? Nici Rednic nu pare să știe, cert e numai că puștii lui Hagi plus "unchiul" lor Bănel îi fac pe prahoveni să le tremure podiumul de sub picioare. Dar inconstanța echipelor noastre e prea veche și prea crasă, așa că... la ce să ne mai mirăm?!
George PLAURIAN