Până acum, mai puteam s-o dăm cotită - că așa și pe dincolo, că știam dar nu credeam. Recunoașterea dării de mită (unei reprezentante a Justiției !!!) vine însă precum o măciucă peste creștele ațipite, sau măcar neîncrezătoare, amar de vreme: da, Ioan Becali, zis Giovani, chiar a fost un mafiot, așa cum s-a autodefinit cândva, cu buzele-i trandafirii și privirea cruntă. Las' amenințările cu făcutul de la brâu în jos de jurnaliști - fie doar metodele prin care
darul ajungea la judecătoare (prin intermediari, plic pus pe biet raft de magazin, ascuns în nevinovat pachet de sticks) sunt de ajuns pentru catalogare, nu?
Bine, vorba vine! - Becali ăl bătrân se dezvăluie om (șef?) de clan, dar ce-a păzit restul presupușilor oameni de fotbal? Că auziseră și ei fără a putea crede în naivitatea lor, să le-o spună lui Mutu, ăla din zicală, nu jucătorului al cărui transfer la Chelsea (oare cine să-l fi intermediat?!) este socotit cel mai prost din istorie pentru clubul londonez, nicidecum pentru el însuși și, mai ales, pentru impresarul său. Recunoașterea
ungerii de Geanină în robă - inclusiv de însăși decăzuta împărțitoare de dreptate, cum a aflat presa noastră cea vigilentă - nu confirmă numai înavuțirea în stil a la Mafia a fostului bișnițar de bilete la film, care împărțea teritoriul dintre cinematografele Patria și Scala cu unu' ciung, de care-și mai amintesc liceeni bucureșteni
de dinainte. Autodenunțul tardiv, dat doar
la înghesuială, în fața probelor de netăgăduit (din pricina căruia se zice că Ioan și Victor erau s-o încaseze zdravăn, în dubă, de la Borcea-Butelie), limpezește multe din
făcutele și nefăcutele din fotbal, dar și reînnoadă șirul suspiciunilor din jurul fenomenului.
Revin întrebări obsesive pentru naivii din tribune, precum:
- Să fie adevărat că și anumiți (că nu-i putem numi fără probe) internaționali, de pe posturi din defensivă, trânteau meciuri într-o veselie?
- Care e numărul real al arbitrilor ce s-au mulțumit numai cu baremul legal?
- Câți patroni și conducători de club se pot socoti cu mâinile curate?
- S-au decis campionate multe în spatele ușilor închise?
- S-au efectuat selecții pe bază de deschis ușa cu piciorul?
Recunoașterea faptelor de corupere a unei (?) reprezentante a sistemului judiciar fiind făcută de către un exponent de vârf al altui sistem, cel care a guvernat fotbalul, produce o undă de șoc poate mai ceva decât aceea din Dosarul transferurilor. Dacă până acum puteam susține că auzeam, dar nu credeam, e cazul să ieșim din amorțeală, să căscăm ochii la adevărul crunt care a dus la starea actuală, de degringoladă totală, în care se zbat ligile mioritice. Măcar de s-ar face lumină până la capăt după mărturisirile autodeclaratului mafiot și ale fratelui său! Că n-o fi fost doar el, plus neamu', corupt și corupător, iar restul niște amărâți de guguștiuci...
George PLAURIAN