Zvonul recent al revenirii celui mai longeviv șef federal în prim-plan nu ne putea lăsa indiferenți. Doar se anunța ditamai "duelul" cu celălalt personaj care făcuse
epocă în fotbalul nostru...
Și, după re-debutul în trombă al D.D.-ul ierbii mioritice la cârmă de club (cu eternele suspiciuni de
blat al unora - că fostul milițian e printre cei ce au
patentat marca asta, nu?), chiar a revenit pe buzele mulțimii, microbistice sau nu, numele de Mircea Sandu. Atâta numai că nu e caz de preluare de unitate sportivă, e caz penal!
Cu ce s-a fălit mai ales ex-președintele FRF? Cu ridicarea de edificii în pas cu timpul, inaugurate cu tot fastul, în prezența conducătorilor forurilor internaționale, în topul acestora ajungând el însuși. Calitatea-i de manager nu i-o putea, astfel, contesta cineva.
Iată însă că tocmai de la ce părea justificat să se bată, mândru, cu pumnul în piept în multele mandate i se trage neașteptata revenire în prim-plan. De la ițele afacerii construirii bazei de la Buftea (dar nu numai, dacă e să credem declarația lui
nea Mitică la ieșirea din sediul DNA, pe unde au trecut sau vor trece ceilalți membri ai fostei conduceri federale). O afacere despre care
Prosport a tot scris și continuă să se aplece cu zel asupra ei, dezvăluind proaspăt implicarea fostei "Miss tenis" Raluca, odrasla prezidențială a fotbalului (parcă am mai auzit de asemenea implicări, la nivel mai înalt, nu?).
Mircea Sandu s-a arătat puțin afectat de târârea sa în dosarul de un milion, valută forte. Se ține bățos, cum îl știam și cum s-a dovedit inclusiv în lupta cu cancerul, afirmând că e acoperit de acte. Iar până la proba contrarie, acea prezumție de nevinovăție prea adesea ignorată trebuie să funcționeze.
Un subiect teribil de fierbinte, de urmărit îndeaproape: ori se va confirma că orice naș își are nașul, ori se va adeveri bănuiala unora asupra unei tentative de răzbunare, de terminare a celui supranumit chiar Nașul.
George PLAURIAN