Cu totul neașteptată, ba chiar de-a dreptul șocantă această hotărâre izvorâtă din înțelepciunea puțului gândirii federale! Cum, ce oameni cu scaun (oricât de șubred) la cap dă afară medicul și tot staful acestuia exact înaintea perioadei de pregătire finală a naționalei pentru o tot mai apropiată mare competiție?!? Parcă ne aflăm în plin film cu proști, zău așa...
Dar să ne (pre)facem că, naivi cum suntem, am accepta explicațiile puerile ale conducerii federale sau zvonistica - cum că doctorul Popescu a ajuns la vârsta pensionării și alt contract nu s-a mai putut (?) bate în cuie, respectiv vânturarea ideii de nemulțumire a jucătorilor (care, oare?) față de niște metode învechite. Există însă niște
nuanțe care nu ne dau pace:
• Vârsta pensionării a fost atinsă de proepinent în februarie. Ce s-a întâmplat în trei luni scurse, atât să fi durat "anevoioasele" tratative de eventuală reînnoire a contractului?
• Cu o discreție rară și o modestie nedisimulată, că despre profesionalism au vorbit specialiștii și au dovedit nenumărate fapte, "dochi" Pompi a colaborat cu toții selecționerii din ultimele decenii, personalității atât de diferite, fiind Singurul component al unui staff federal care a rezistat oricăror schimbări petrecute în amar de vreme.
• Dacă a insista asupra pusului gheții în părți vătămate, mai presus de aplicarea oricăror "produse" moderne, înseamnă metodă perimată, atunci susținătorii acestei idei nu au trăit pe pielea (oasele) lor asemenea dureroase experiențe sau nu au știut să se recupereze mai repede cu banalele cuburi de apă în stare solidă.
• Înainte de a fi promovat la prima reprezentativă, Pompiliu Popescu a solicitat un stagiu cât mai lung la selecționetele "schimbului de mâine" din simplul motiv că loturile de tineret efectuau cu regularitate, înainte de 1989, turnee în China, în alte țări asiatice și dorea să se inițieze profund în tainele medicinei tradiționale. Exact aceea care a devenit tot mai căutată, mai prețuită în mileniul 3.
• Dacă componenții generației supranumite de aur au putut fi la datorie, valizi, în momente de vârf ale fotbalului nostru, o contribuție trebuie să fi avut și echipa medicală condusă de domnul Popescu. Trebuie să ne amintim, printre altele, cum căpitanul Barcelonei, un anume Gică Popescu, trimitea avionul după doctorul naționalei sale sau venea special la București spre a fi îngrijit de acesta, deși avea la cluburile faimoase pe unde a trecut condiții net superioare pentru recuperare. Și e doar un exemplu, dintre sute și sute...
• Buun, să acceptăm și povestea din jurul împlinirii celor 65 de ani prevăzuți de lege, medicul având, slavă Domnului, unde să profeseze în continuare (clinica sa din Chitila este asaltată de sportivi de performanță). Dar cu restul, ce-ați avut, mai dragă Burleanu & comp - chiar toți masorii sunt o apă ș-un pământ, dedați la metode învechite, de îi lăsați fără pâine, tam-nesam? Păi nu e mult de când se scria la gazetă că însuși căpitanul Raț l-a chemat în străinătățurile sale pe Ghiță Păcurariu să-i îngrijească mușchii etc.!
Să fim serioși, mazilirea celui mai longeviv medic de lot, cu toată echipa de specialitate, are
dedesubturi. Să fi vrut, cu orice preț,
președențelul să se scape de orice urmă din mandatul predecesorului, mai ales că
ultimul mohican era atașat, cum arătam mai înainte, de cel pe care numai Justiția i l-a putut scoate din cale spre a ajunge el cocoțat din fotbalul pe parchet în fruntea bucatelor adevăratului joc-rege? Dar Iordănescu de ce o fi tăcut oare, tocmai el, care-i atât de conservator și-i trebuie un timp (de unde, acum?) să se acomodeze cu colaboratori scoși din căciulă de către, se zvonește, un
Meme, devenit astfel și tare priceput în ale medicinii?
E prea cusut cu ață albă totul ca să nu ne minunăm!