Domnul a luat, domnul a dat. De domnul Țiriac e vorba

    O veste mare pentru un sport tot mai mic - prin prisma căderii într-o veselie din ierarhia olimpică, dar nu numai - trece aproape neobservată într-o mass-media prea (pre)ocupată cu urmăritul intrărilor-ieșirilor de la DNA, măsuratul sânilor mondenelor sau, prin definiție, râsul-plânsul vizavi de capra vecinului. Doar ziarul care se încăpățânează, prin antidot electronic, să refuze moartea presei sportive a găsit spațiul îndestulător pentru reflectarea știrilor date de Bogdan Enoiu chiar la locul unde se comit fapte fără precedent - bravo, ProSport!

    Ce-i așa de nemaipomenit în relatările managerului turneului de tenis care mai aducea mari vedete la București, mutat prin forța împrejurărilor (prietenii de la BNR știu de ce!) pentru doi ani la Budapesta, și ale invitatului de onoare la conferința de presă, Ilie Năstase? Pionier în publicitatea de la noi, Bogdan Enoiu n-a recurs la invitarea jurnaliștilor pentru o cafea îmbunătățită în vreun local de fițe, conform uzanțelor, poftindu-i să vadă cu ochii lor minunea de lângă marele aeroport chiar pe șantierul din Otopeni. Acolo unde era un câmp pe care cerealele se luptau să răsară printre buruieni nefolositoare, se ridică de 6 săptămâni, un patinoar ce va fi supus deja testelor gheții spre finele acestei luni. Este doar primul obiectiv din complexul întins pe 20 de hectare, incluzând 25 de terenuri de tenis, pistă de atletism, sală de gimnastică, marea ambiție fiind construirea arenei pentru găzduirea turneului "împrumutat" vecinilor unguri.

    Ineditul e la el acasă pe fostul câmp de grâu și bălării, având cireașă pe tort o grădiniță sportivă, în care de la 5 ani se va începe inițierea în câteva discipline - ceea ce chiar că nu s-a mai văzut. Iar banalul necazului cotidian, al parcurgerii distanței până la locul faptelor prin traficul infernal, și-a aflat rezolvarea momentană, primii patinatori având deja asigurat un autocar, altele aflându-se în fază de achiziție. Mai e și trenul, va mai fi (sperăm că în această viață…) metroul, toate însemnând variante pentru oricine, subînțelegându-se existența aceleia pentru părinții cu dare de mână. Distanța nu se poate bate cu pasiunea, important e unde să ți-o arăți, nu?

    Minunea de la Otopeni a fost o mai veche promisiune a lui Ion Țiriac, întâmpinată cu rezerve, dacă nu chiar scepticism, de cei care socotesc că marele om de afaceri… conjugă numai verbul a lua. Ea însă chiar se produce, fostul jucător de hochei și, mai ales, tenis  făcând ceea ce în România a întreprins până acum doar statul - iar asta cândva, aproape deloc în ultima vreme, într-o perioadă mai degrabă a distrugerilor, începând cu aceea a industriei naționale. Cu premiera ridicării unei arene sportive prin inițiativă privată, domnul Țiriac dă peste nas nu doar contestatarilor personali (acuzelor de cupiditate li se poate contrapune amănuntul că " patinoarul nu e făcut pentru profit", conform lui Enoiu), cât mai ales autorităților, dovedite capabile numai de amenajarea de terenuri în pantă și bazine fără apă.

    În fotbal, numai Ioan Niculae, cu toate excesele sale, lasă în urmă ceva foarte concret, stadione la Giurgiu și Ploiești. În restul sporturilor, ex-președintele COSR (care - să nu uităm - și-a sacrificat poziția în forul olimpismului mondial bătându-se pentru repararea nedreptății făcute Andreei Răducan) vine să umple un gol imens cu această posibilă oază a performanței ce sigur va fi, oricum, de sănătate.

 Da, acerbul businessman Ion Țiriac știe ca puțini alții să câștige, să ia din diverse împrejurări. Dar iată că domnul Țiriac cunoaște și conjugarea verbului a da, chiar fără a-l sili cineva să o demonstreze.