E deranj mare-mare în politichia și așa cutremurată nu dinspre Vrancea sau Buzău. Veți putea spune că autodenunțul care i-a învolburat până peste poate apele nu are legătură cu sportul și oamenii săi, în cauză fiind demnitari și cel mai lăudat magistrat de pe plaiuri mioritice. Da, corect, însă cel ce-și pune cenușă în cap pentru o
comitere de acum patru ani, din jurul unei suspiciuni de plagiat, se numește Sebastian Ghiță, businessmanul IT care și-a făurit notorietatea scriind istorie în baschet, cu ploieștenii și mai ales cu "mercenarii" de alte obârșii și de soi ai săi.
Omul a avut ocazia, așadar, de a afla căile succesului prin aplicarea străvechiului
prințip (ca să discutăm în stilul celui mai faimos co-prahovean) al scopului ce scuză mijloacele din lumea jocurilor cu mingea, cele de culise fiind parte a acestora, cum s-a dovedit de ani buuuni, neicușorule. Și cum o confirmă mărturisirile venite, culmea!, în aceeași zi a șocantului gest al lui Ghiță baschetbalistul.
Gici Popescu n-a mers la vreo procuratură, mai mult sau mai puțin generală. Fostul strălucit căpitan al naționalei a procedat numai la confesiuni în studio TV. Cum lua olteanul care este el prime frumoase când de la Steaua, când de la Dinamo și despre propunerile de blaturi primite, nota bene!, inclusiv pe când juca prin Olanda, Anglia, Spania, Italia sau Turcia. A refuzat, susține Gică, orice tentativă de trucare de meciuri și-l putem crede pe cuvânt de profesionist al gazonului cum nu foarte mulți au fost.
Ceea ce ar însemna că nu-i cazul de audenunț personal. Dar nu cumva, în calitate de voce extrem de autorizată
dinlăuntrul fenomenului, se poate discuta despre o autorecunoaștere de "bube" a fotbalului în ansamblu? Fiind cel mai iubit, popular și populat de toate cele, sportul-rege trebuie să fi fost, logic, primul pătruns de
mișmașurile din societatea pe care reprezintă cu prisosință. Baschetul și celelalte nu puteau rămâne, nu?, insensibile la exemplul... regelui.
George PLAURIAN