Am intrat și mai înciudați în noaptea
imposibilului de la 0-2, după ce văzut nevolnicia campioanei lui Mitică (mă rog, a Ligii în care milițianul de la apel de seară taie și spânzură de amar de vreme). Îngenunchierea CFR-ului ne tăiase de-a binelea pofta de fotbal și făcuse să rămânem doar c-un licăr al speranței de a nu ne face de fecale și împotriva Ajaxului. Să fim sinceri, cu excepția fanaticilor pentru care există numai Steaua, restul lumii microbiștilor nu mai credeam în minunile propovăduite de prea-cucernicul patron de Ghencea...
Dar misticul Jiji a primit pofta ce-a poftit, imposibilul s-a produs, Steaua
a jucat și a triumfat! Acum, că Sfântul (Gheorghe) pe care l-a implorat omonimul din Pipera și-o fi aruncat din spiritul de luptă asupra pământenilor cu crampoane
roș-albastre, nu avem cum să luăm la cunoștiință. Sigură a apărut numai regăsirea aproape fabuloasă a unei echipe ce s-a chinuit mai ceva decât vreo Chiajna în amicale, apăsată fiind în plus de ratarea unor transferuri de senzație sau de dezvăluiri post-factum vizavi de presupusa târâre a numelui antrenorului de azi în trucarea de meciuri din postura de jucător.
Steliști, neutri sau anti-Ghencea gen Borcea from Miami, să recunoaștem cu toții: eliminarea unei
industrii fotbalistice, fie ea actualmente doar la stadiul de copie cam palidă a trupei unui titan precum Cruyff, reprezintă o performanță rarisimă pentru
Liga insolvențelor, falimentelor, mocirlelor. Reghecampf și-a luat joi, după miezul nopții, adevăratul atestat de antrenor, forțând atât de riscant, însă dovedit măiastru, cu o formulă mai degrabă ofensivă, în condițiile absențelor forțate ale închizătorilor
ideali Bourceanu & Pintilii.
Magnific de-a dreptul s-a reîntrupat Chericheș. Au jucat ireproșabil și Chipciu, dar și flăcăul Filip. Iar peste toți s-a înălțat
muntele de abnegație și patos pentru fotbal numit Iasmin Latovlevici. Prezent la locul și momentul potrivit pentru a specula, cu uluitor sânge rece, pasa de geniu primită de la Cheri, fundașul a tranșat și soarta calificării în loteria penaltyurilor, prin același uluitor, mereu proaspăt
sânge în instalație, care face să nu mai fie atât pe forțată comparația, nu doar prin prescurtare de nume, cu polonezul de una sută meciuri la națională, celebrul Lato.
Mulțumim, Steaua! Respectul nostru - Reghe, Cheri, Lato, fie și Gigi Becali! Surprinzătoarea Înălțare e chiar așa, ca o Taină mare, pentru un fotbal reîntors deja la nimicurile și suferințele din
Liga 1.
George PLAURIAN