Hristos a inviat!
Revelațiile stagiunii în curs au mers cu capetele plecate să ia Lumină. După ce, printre altele, au produs surpriza de la Ploiești, prin care stopaseră Petrolul din cursa de urmărire a campioanei, ieșenii au sfeclit-o la Chiajna, prilejuind un fast debut ca antrenor de Liga 1 lui Marius Baciu (ce potriveală - fostul stelist a fost, scurtă vreme, tehnician în Copou). Iar lunga serie a invincibilității oltene se isprăvi și ea, acasă la performera întregii ediții, ce-i drept, însă nu-i strâmb nici când se judecă că la ambele goluri primite jucătorii lui Cârțu și Săndoi au făcut marcaj de guguștiuci pripășiți prin iarbă. Păi cum să-l lași nestingherit pe Zicu, să-i permiți să-și așeze lejer
obiectul din poziție centrală, când până și cei sătui de mofturile machidonului trebuie să-i recunoască harul fotbalistic?! Craiovenii s-au lăsat amăgiți de amănunte de timp (erau ultimele secvențe de dinaintea pauzei) și spațiu (românul trecut și prin fotbalul sud-coreean se afla departe de poartă), nu au pus presiune pe Ianis, toate astea făcând posibilă una dintre cele mai izbutite execuții din campionatul care oferă așa
bijuterii cam din An în Paște.
Dar stați, că și celuilalt realizator de la Târgu-Mureș, absolut originalul N'Doye, i s-a oferit generos spațiu de manevră, de te întrebi dacă nu cumva - strict din punctul de vedere al organizării defensivei oltene - este pusă în pericol supremația la
tontogoluri primite, proaspăt revendicată de antrenorul Rapidului? Ceea ce nu înseamnă că nu acordăm întreg respectul ascensiunii echipei la care, cândva, debuta un Bölöni, de-a dreptul remarcabilă, dacă nu chiar emoționantă, fiind plinătatea tribunelor, cum n-a mai fost în Mureș de vreo patru decenii.
Cu capetele plecate a intrat în noaptea de Înviere și componenții trupei de lângă Pod. Însuși Stoican recunoaște că Dinamo a bătut-o cu șansă. Degeaba s-au chinuit Săpunaru sau Benson, norocul nu a surâs Rapidulețului. Însă, vorba aceea, pe el (pe noroc) și-l mai face și omul, cu mâna lui - or, un băiat ceh și mai cu seamă unul de altă etnie au avut membrele parcă fulgerate de ghina abătută asupra Giuleștiului. În disperata tentativă de salvare, asemenea goluri de cascadorii râsului, purtând mai ales
marca Bornescu, pot condamna definitiv la mai mult decât la insolvență: lângă Grant încep să se lege, tot mai strident, acorduri de ABBA...
Și acum să te ții, că-n zi de Paști campioana nu are timp de sărbătorit decât, eventual, spre noapte, după meciul care poate conta cât un campionat întreg.
Hristos a înviat!
George PLAURIAN