Ronaldinho: Scrisoare catre copilul care am fost la 8 ani

Scrisoarea publicată în The Players Tribune de către celebrul fotbalist Ronaldinho începe simplu, cu: "Dear eight-year-old Ronaldinho" şi este povestea unei tragedii transformate în motivaţie personală pentru a ajunge în fruntea ierarhiei profesionale.

Ronaldo de Assis Moreira (născut 21 martie 1980), cunoscut pe numele său Ronaldinho or Ronaldinho Gaúcho este brazilian de origine şi este acum în echipa FC Barcelona. De felul lui este atacant şi a câştigat FIFA World Player of the Year în 2004 şi 2005. Este unul dintre cei mai mari jucători ai propriei generaţii.

Scrisoarea începe cu un moment emoţionant, cu o tragedie: "Dragă Ronaldinho, tu, cel de 8 ani, Mâine când te vei întoarce de la fotbal, vor fi o groază de oameni la tine acasă. Pe unii îi ştii, de alţii nu ai habar. În primul moment, vei avea impresia că ai întârziat de la petrecerea dată pentru fratele tău Roberto. Da, el împlineşte 18 ani. Vei simţi însă ceva cu adevărat schimbat. Când tu te întorci de la fotbal, mama ta, de obicei, râde şi este veselă tot timpul. Acum, însă ea plânge. Şi apoi îl vei vedea pe Roberto. O să te ia în braţe şi o să te ducă în baie, este singurul loc din toată casă în care veţi fi singuri. Acolo o să-ţi spună ceva ce nu înţelegi. "A fost un accident. Tata a murit!" Ce sens are asta pentru tine la 8 ani? Ce înseamnă? Când se întoarce tata? Cum putea să mă părăsească? Tata era singurul care ţi-a vorbit despre cum să fii creativ în fotbal, despre cum să joci fără tehnici şi scheme, ci pur şi simplu să urmăreşti cursul jocului, să joci mingea. El credea în tine, mai mult decât oricine. Când Roberto, fratele meu, a început să joace pentru Gremio, tata a spus: "Roberto este bun, dar atenţie, vine fratele său din urmă!".

Scrisoarea continuă apoi cu felul în care această tragedie l-a motivat pe viitorul jucător de fotbal. "Poate n-am simţit tristeţe atunci, când fratele meu mi-a vorbit despre moartea tatălui meu, dar de câte ori am mingea la picior, tata a fost cu mine. L-am simţit în jurul meu, încurajându-mă. Adevărul este că dacă simţi că ai fotbalul este felul tău de a fi eşti liber şi fericit. Este ca şi în muzică, vrei să împărtăşeşti bucuria cu toţi. Tatăl tău este Eroul, Supereroul. La 10 ani jucam pentru Gremio. Roberto nu va fi doar fratele tău, va fi ca un tată pentru tine. Şi, sigur, ceva mai mult decât atât. Va fi eroul, întruchiparea tatălui dispărut. Va fi idolul tău în echipa Gremio.Şi seara, când veţi merge la culcare, vei gândi: o să împart camera cu idolul meu".

Apoi, urmează paşi în carieră. Care nu ţin doar de fotbal. Ronaldinho a trebuit să înfrunte tentaţia drogurilor şi cea a anturajului. Momentul decisiv în cariera sa a fost 1994. atunci a luat o decizie pentru toată viaţa.

"La 13 ani deja lumea a început să te ştie. Şi în 1994, la 14 ani, descoperi că fotbalul nu este un simplu joc. Pe 17 iulie 1994 Brazilia joacă cu Italia. Şi toată Brazilia vede la tv sau în tribune meciul. După 0-0, urmează penalty-uri. Şi unul după altul marii jucători ai Braziliei punctează. Brazilia a devenit Campioană Mondială. Este ziua care a schimbat soarta unei naţiuni. Iată ce-nseamnă fotbalul pentru Brazilia, ce-nseamnă forţa acestui sport pentru toată lumea, cum îl face fericit fotbalul pe omul cel mai sărac. 'Voi juca pentru Brazilia!' este decizia şi legământul. Nimeni nu avea de ce să creadă în tine, mai ales văzând cum joci! Doar tatăl tău şi fratele tău mai puteau crede în tine! Şi de acum încolo mult timp nu va exista altceva decât fotbal. Viaţa ta se va petrece în autobuze şi antrenamente. Fără vacanţă, între 1995 şi 2003". De atunci, Ronaldinho îşi repetă: