"Să vă eliminăm a fost o bucurie imensă". Cum s-a născut una dintre cele mai aprinse rivalități din istoria Cupei Mondiale

Relația dintre Anglia și Argentina depășește cu mult limitele unui simplu meci de fotbal. Dincolo de conflictele istorice dintre cele două țări, de războiul din Insulele Falkland și de celebrul episod al "Mâinii lui Dumnezeu", confruntările dintre cele două naționale au produs unele dintre cele mai memorabile momente din istoria Campionatului Mondial.

Pentru cei care au fost pe teren, duelul dintre Anglia și Argentina a însemnat întotdeauna mai mult decât un meci. A fost o înfruntare în care orgoliul, tradiția și presiunea istorică au transformat fiecare fază într-un episod de neuitat.

Diego Simeone și fascinația pentru duelurile cu Anglia

Puțini fotbaliști simbolizează mai bine această rivalitate decât Diego Simeone. Astăzi unul dintre cei mai apreciați antrenori ai Europei la Atlético Madrid, fostul mijlocaș argentinian rămâne unul dintre personajele centrale ale duelului din 1998, când eliminarea lui David Beckham a schimbat complet desfășurarea partidei.

Înaintea Cupei Mondiale din 2002, Simeone vorbea cu admirație despre stilul englezilor și explica de ce meciurile împotriva lor aveau o încărcătură specială.

"Îmi place enorm să joc împotriva englezilor. Fotbalul englez este întotdeauna mai deschis, mai agresiv și mai pasional. Indiferent dacă învingi sau pierzi împotriva unei echipe din Anglia, ai senzația că ai disputat o confruntare adevărată. Prima dată când am jucat împotriva lor a fost pe Wembley, în 1991...".

În timp ce își amintea acel meci, Simeone și-a ridicat cracul pantalonului și a arătat cicatricea rămasă după un duel cu Stuart Pearce. "Încă păstrez un suvenir de la Stuart Pearce din ziua aceea. A fost un meci extraordinar".

Meciul din 1998 care a rămas în istorie

Pentru Simeone, optimile Cupei Mondiale din Franța au reprezentat una dintre cele mai spectaculoase confruntări din întreaga sa carieră internațională. Chiar dacă numele său este legat inevitabil de eliminarea lui David Beckham, fostul internațional argentinian spune că își amintește în primul rând nivelul incredibil al jocului.

"Este cel mai bun meci internațional pe care l-am jucat vreodată. Anglia a fost incredibilă în acea seară. Alan Shearer și Paul Ince au fost extraordinari. Au existat momente în care părea că Shearer se luptă de unul singur cu noi. Trebuie să vă amintiți că au evoluat aproximativ 70 de minute în inferioritate numerică".

Declarațiile sale surprind prin naturalețe, deși chiar el a fost omul care a influențat decisiv partida. După gestul lui Beckham din minutul 47, Simeone a căzut spectaculos, arbitrul a arătat cartonașul roșu, iar mijlocașul Angliei a devenit principalul vinovat în ochii presei britanice.

A doua zi, Daily Mirror a apărut cu celebrul titlu "Zece Lei eroici, un băiat prost", în timp ce o efigie a lui Beckham a fost spânzurată în fața unui pub londonez.

Simeone a considerat reacția exagerată

Fostul căpitan al Argentinei spune că amploarea reacției din Anglia l-a surprins și că întreaga responsabilitate nu putea fi pusă pe umerii unui singur jucător.

"Este complet exagerat. Nu pot spune că mă sperie, dar ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toată lumea, inclusiv pentru jurnaliști. Trebuie să existe mai multă responsabilitate. Nu a fost doar vina mea. La mijloc a fost și arbitrul. Presupun că David a avut câteva luni cumplite după acel meci. Presa a aruncat întreaga vină asupra lui și nu cred că a fost deloc corect. Pur și simplu a făcut o greșeală, o reacție instinctivă".

Beckham și Simeone, din rivali în vechi cunoștințe

Anii au trecut, iar tensiunea de pe teren s-a estompat. Simeone și David Beckham au fost fotografiați împreună la Miami, la meciul disputat de Argentina împotriva statului Capul Verde. Fostul căpitan al Angliei a publicat imaginea pe Instagram, însoțită de mesajul simplu "M-am întâlnit cu un vechi prieten", semn că una dintre cele mai aprinse rivalități ale anilor '90 a rămas definitiv în urmă.

Golul lui Michael Owen care a intrat în legendă

Dacă Argentina va fi asociată pentru totdeauna cu capodopera lui Diego Maradona din 1986, Anglia are propriul moment de referință în duelurile directe. Este vorba despre golul spectaculos înscris de Michael Owen în optimile Cupei Mondiale din 1998, după o cursă memorabilă începută de la jumătatea terenului.

Atacantul avea numai 18 ani, iar două decenii mai târziu a rememorat faza alături de selecționerul de atunci, Glenn Hoddle.

Antrenorul englez își amintește perfect momentul în care și-a dat seama că tânărul atacant putea produce ceva special.

"Nu exista absolut nicio urmă de teamă în el. Când Michael s-a întors, a pornit în viteză și a depășit primii doi adversari, îmi amintesc că mi-am spus «Doamne, a scăpat singur spre poartă». Dar Roberto Ayala era atât de retras, aproape pe linia care delimita careul, încât nici nu-l observasem. În momentul în care Ayala a ieșit în întâmpinarea lui, mi-am dat seama imediat că nu avea nicio idee cât de rapid era Michael".

Owen a simțit că poate marca încă din primele secunde ale fazei

La rândul său, Michael Owen spune că totul s-a petrecut instinctiv, fără prea mult timp de gândire. "Becks mi-a trimis prima pasă, iar unul dintre mijlocașii lor era la doar câțiva metri de mine. M-am gândit că, dacă îmi fac preluarea cum trebuie, îl pot depăși în viteză și pot declanșa atacul. Abia după primul control, pe care l-am făcut din alergare, am ridicat privirea și mi-am spus «De aici poate ieși un gol». În clipa în care l-am văzut pe Ayala, rămas singur mai în spate, totul s-a redus la alegerea momentului ideal pentru șut. Nu voiai să te apropii prea mult și să fii deposedat. Nici să împingi mingea prea lateral, pentru că unghiul devenea dificil. Apoi nu a mai rămas decât execuția".

Simeone recunoaște că apariția lui Owen i-a surprins complet pe argentinieni. "A fost o surpriză pentru noi. Nu-l văzuserăm jucând. Pentru spectatori a fost o surpriză plăcută, pentru noi deloc".

Cartonașul roșu care încă provoacă dezbateri

Eliminarea lui David Beckham rămâne unul dintre cele mai discutate momente din istoria Campionatelor Mondiale. Chiar dacă regulamentul îi oferea arbitrului danez Kim Milton Nielsen posibilitatea de a acorda cartonașul roșu, mulți au considerat că reacția exagerată a lui Simeone a cântărit decisiv.

Glenn Hoddle povestește că, în primă fază, era convins că arbitrul va scoate doar cartonașul galben. "M-am gândit «Acum scoate galbenul». Dar, dintr-odată, a apărut cartonașul roșu. Și mă întrebam «Ce naiba se întâmplă?». Nici într-un milion de ani nu era o eliminare. Becks știe că a greșit și că, la acel nivel, astfel de gesturi sunt transformate în ceva mult mai grav – exact asta s-a întâmplat. Dar ai nevoie și de arbitri care să dea dovadă de personalitate".

Golul anulat al lui Sol Campbell și haosul din ultimele minute

Drama nu s-a încheiat odată cu eliminarea lui Beckham. În minutul 81, Sol Campbell a trimis mingea în poartă cu o lovitură de cap, iar jucătorii Angliei au pornit să sărbătorească ceea ce credeau că este golul victoriei.

Arbitrul anulase însă reușita pentru un presupus fault al lui Alan Shearer, iar în timp ce fotbaliștii englezi celebrau lângă fanionul de la colț, Argentina continua jocul și ataca poarta lui David Seaman.

Hoddle retrăiește și acum acel moment. "Parcă retrăiesc totul. Amintirea este atât de vie. M-a marcat profund. Priveam spre colțul terenului, unde Michael era urcat pe spatele lui Sol. Vreo cinci jucători sărbătoreau. Dintr-odată îl văd pe Ray Clemence, antrenorul portarilor. Se uită spre teren și strigă «Ce naiba se întâmplă?». Ridic ochii și văd că Argentina atacă. Era ca un coșmar".

Michael Owen încă se miră că faza nu s-a încheiat cu gol. "Este incredibil că Argentina nu a marcat din faza aceea. Cred că era practic 11 contra patru".