La mijloc de februarie e rost de primăvară nu numai pentru că timpul hainei de blană pare dus: s-a mai fi menținând în vârf de munte sau la Soci moda datului cu sania (ăia care știu, nu ca nevinovații noștri reprezentanți olimpici), dar la noi - gata, trecem la
căruță. Aceea a Ligii care nu mai e a lui Mitică pornește târâș-grăpiș, prin una bucată restanță din vara speranțelor zadarnice de calificări.
Avanpremieră de sezon oficial, Steaua - Chiajna e prevăzut drept unul sub semnul concordiei, substantiv scris cu litera comunului, fiindcă echipa ce poartă chiar acest nume de armonie nu-i creditată cu puterea de a duce vreo bătălie aprigă. În primul rând, există diferențe serioase în ierarhii și palmarese. Apoi, antrenorul oaspeților anunță ca are jumătate de echipă de bază în stare invalidă. Iar dacă Steaua a vândut un Bourceanu, a și cumpărat visul ce-a tot visat patronul ei - debutul lui Sânmărtean fiind mai așteptat decât toate alegerile cu scântei din acest dublu an electoral -, în vreme ce trupa din localitatea denumită după celebra nepoată a lui Ștefan cel Mare n-a
mișcat pe
piața transferurilor.
La toate, dacă nu chiar peste, aceste argumente de
mers neapărat pe 1 solist se mai adaugă valuri din marea de suspiciune care ne caracterizează fotbalul. Direct interesați de rezultatul partidei ce o poate face egală în clasament pe campioană cu trupa lor, șefii Astrei au tot trimis săgeți înmuiate în otrava blatului. Ioan Niculae ar ști lucruri despre care nu poate vorbi, iar Dinu Gheorghe a scos mai întâi porumbelul pe gură, apoi a dat-o la întors ca atunci când lucra la vamă (adevărata-i specialitate), pentru a încheia atragând atenția asupra distanței de poziționare dintre un antrenor și un (ditamai) conducător ca el, în fața căruia primul ar trebui, cică, să aibă mai multă minte. Atât i-a trebuit băiatului de legendar comentator de fotbal pentru a sări ca mușcat de maidanezii din Giurgiu! Dacă latifundiarului i-a replicat pe ton mieros, că doar un băiat deștept nu se pune cu așa barosan, Ionuț Chirilă l-a făcut cu ou și cu oțet pe "Vamă", cea mai aspră etichetare fiind aceea de
parașutat în fotbal. Despre el însuși, care ar fi scos jucători de 50 de milioane, afirmă că e curat ca lacrima, deci Chiajna se va bate în Ghencea ca românii în izmene la Mărășești, pe principiul
slujba-i slujbă, drujba-i drujbă (adică și prietenia lui cu Reghe trece tot prin stomac).
Într-un asemenea context, startul pe 2014 va atrage mult mai mult interes decât un banal meci de 1 solist și va fi astfel o repornire în trombă pentru un campionat altfel lipsit de strălucire. Dar oare să mai creadă cineva în minuni, în basmul cu Făt Frumos din lacrimă și să parieze un 2, cu gol marcat, să zicem, de Purece în prelungiri?
George PLAURIAN