Sunt lucuri pe care, asemenea oricărui microbist, le pricep mai bine decât alții, dar și altele greu de deslușit. Înțeleg, de pildă, ceea ce pare surprinzător pentru majoritatea dinamovistă: încrâncenarea lui Negoiță de a aduce pe bancă un fost junior al "dușmanului" din Ghencea, preferat până și unui
câine până la moarte ca Niculescu (care nu rămâne la Mioveniul afirmării sale de tehnician, așteptând la cotitură Petrolul). Înțeleg fiindcă, foarte pe scurt, Teja e bun, domne'!
Mircea Rednic l-a plimbat după el, repetând celor care aveau urechi să-l asculte "Mihai ăsta va ajunge antrenor mare". Și-l lăsa pe secundul său preferat să conducă efectiv ședințe de pregătire, după ce conveneau asupra ce trebuie făcut. L-am putut urmări un timp pe când lucra la Astra. Cu vorbe mereu la el, serios, meticulous, tobă de carte. Apoi, a dat un anume echilibru echipei ce l-a uns
principal, chiar dacă s-a despărțit de "U" Cluj. Această cumpătare a lui Teja e o calitate pe care investitorul din
Groapă pare a pune mare preț, altfel fiind cazul unui antrenor cam la fel de tânăr cu predecesorii lui din sezonul abia încheiat. Să sperăm că aventura-i la Dinamo va fi mai consistentă decât aceea a lui Stoican și oricum mai lungă decât cea a lui Dănciulescu.
Ce nu pot pricepe? Păi, între altele, ce se întâmplă prin Târgu-Mureș. Echipa e pe o poziție imposibil de anticipat la startul campionatului, una dintre cele mai bune din istoria ei, comparabilă doar cu locul fruntaș ocupat prin anii '70 de remarcabilă trupă de sub comanda lui Tiberiu Bone, cu Solyom, Szolosi, Ispir, Unchiaș, Czako, Boloni, Varodi, Miky Nagy, Fazekaș, Mureșan, Hajnal - deci, inclusiv nume de fotbaliști intrați în istoria frumoasă a naționalei. Dar onoranta situare după
cvartetul european, la egalitate de puncte cu Astra, n-a determinat defel o curgere de lapte și miere la ASA. Dimpotrivă, echipa a fost cumva decapitată, rămânând și fără șef, și fără antrenor - a doua oară într-un sezon! O bizarerie cum, probabil, numai la noi (unde e ca la nimenea, nu?) se poate petrece. O ciudățenie precum acea întâmplare aeriană, cu punct de decolare la același Târgu-Mureș, în urma căreia un șef al arbitrilor și-a pierdut scaunul, ba chiar și libertatea pentru un timp.
Cine, cum și de ce conduce, în fapt, destinul fotbalului mureșean? - iată întrebarea la care nu pot găsi răspuns. Dumneavoastră, voi prieteni, găsiți?
George PLAURIAN