Ia zi, măi Dodele, măi, ce răspuns dai tu la ghicitoarea asta, adică aia din titlu? Te-nțelegem, măi-măi, de nu știi răspunde, că dacă știai îl zăreai și pe ex-dinamovistul ăla furișat prin careu și lăsai admiratul propriilor tatuaje (fără număr, fără număr), și dădeai să-l încurci cumva, ca să nu îți (vă) vâre golu' de mortu-n casă, golul care poate duce din Ghencea în Mureș sacul acela cu muuulte milioane de euroi. Hai să te ajutăm, "ooooooo, viața... ta" (aia care tot așteaptă un contract pe-afară): N'Doye e de-acum
tăticul umbrei Stelei de-altădată, al cărei căpitan te nimeriși. E meseriașul care a dat pasa aceea măiastră lui Bumba, de era să vă
facă puștiul de la bun început, și a mai avut resurse să vă trimită la cules porumbul într-o fază dinspre final, deși senegalezul n-a făcut nici un antrenament pentru meciul socotit finala de fapt a campionatului.
Sigur, Ousmane nu-i singur în postura asta incredibilă de
tătic - fotbalul e, măi băiete, o treabă de echipă în teren, plus încă una la butoane pe lângă gazon, iar Târgu-Mureș le are pe
ambele amândouă, certamente le are de a ajuns să refacă incredibil handicapul dintre stagiuni, cocoțându-se în fruntea L 1 direct din B. Îți exemplificăm doar, măi dragă Dodel, prin cel ce v-a
endoit fiindcă, pur și simplu, îi credem spusele- cel puțin aceia care am avut ocazia să luăm la cunoștiință, prin contact direct, ce se ascunde sub creștetul acela bizar, pentru care ar fi fost săltat de milițieni, din plină stradă, acum 30 de ani (noroc că n-a apucat vremurile acelea la noi, pe atunci se juca prin țărâna-i natală și nu se putea concepe să îmbrace picior de venetic jambieră de club mioritic). Sturlubatic ca nimeni altul, superoriginal în port și vorbă, abonat al cluburilor de noapte, tipul ăsta de 37, treizeci și șapte!, de primăveri este, totodată, un bun camarad, un bărbat avut și generos care spune sărut mâna femeii de serviciu, dar înainte de și peste toate N'Doye e
fotbalist. Profesionist. Unul în stare să joace într-un singur picior, dar (spre deosebire de ciuperca din ghicitoarea autentică) parcă cu două inimi, pentru o victorie cât o istorie rescrisă a Ligii 1.
Dar ghicești, Dodele, ce ai fost tu (ca și Bourceanu, Popa, alții) în derbyul adevărului? Dacă nu ai puterea să privești în oglindă, te mai ajutăm o dată cu răspunsul: ai fost o umbră de jucător cu selecții în națională mai ceva decât Sânmărtean și Cernat laolaltă, dintr-o echipă ce-i umbra Stelei campioană a Europei, dar și, mai recent, învingătoarea lui Chelsea sau Ajax. Care
umbre ați avut aseară, e drept, penalty nedat, însă cu el sau fără el, poate transformat, tot nu meritați titlul - pe cel al primăverii în nici un caz!