Mai tot poporul și comentatorul cad de acord că în 2016 România a fost purtată în lume de un "guvern zero", concluzie bazată mai ales pe absorția de fonduri europene, dar și pe tot ce (nu) au reușit să facă tehnocrații lui Cioloș - ratările mult mai ceva decât acelea ale fotbaliștilor lui Becali în materie de infrastructură, sistem de sănătate sau de învățământ etc, etc. Sportul s-a înscris cu avânt și spor cam în aceiași parametri, în frunte cu cel mai iubit dintre toate cele ce sunt și mâine nu vor râde la soare. Și la nivel reprezentativ, și cu deosebire la cel intern, fotbalul nostru a ajuns un fel de
fiul ploii, bătut de toate vânturile insolvențelor, falimentelor, neplăților, depunctărilor (uitați-vă cât de serios e influențată ierarhia de acestea).
Dar fiindcă asta e tradiția la fiece sfârșit de an, se alcătuiesc clasamente ale performerilor lui 2016. Operațiune mai facilă decât oricând, de vreme ce un top 10 nici că poate fi alcătuit pe deplin onorabil, o anchetă de gazetă centrală propunând, de altfel, patru - doar PATRU! - nominalizări: echipa câștigătoare a titlului olimpic la scrimă, Simona Halep, Cristina Neagu, dublul tenismanilor cu argint la JO. Personal, aș calcula doar între Ana Maria Popescu & colegele sale de planșă și
steaua handbalului mondial. Dincolo de subiectivismul inerent unor asemenea întreprinderi se află însă adevărul dureros al unei sărăcii crâncene ce învăluie țara de la masa românului de rând până la nivel de performanță sportivă - cea socotită până de curând cea mai sigură cale de afirmare pe mapamond.
Știți care-i culmea: cândva (ceea ce nu înseamnă cu mult timp în urmă) rămâneau în afara unui Top 10 anual medaliați la mari competiții, chiar campioni, într-atât de numeroși erau performerii unui an. Să ne amintim, de pildă, de o anchetă a Asociației Presei Sportive, parcă din 1994, în urma căreia s-a declanșat un adevărat scandal, determinat de decizia organizatorilor de a stabili o ierarhie individuală, deci fără includerea de echipe. Or, dintr-un echipaj laureat olimpic a fost ales cel mai cunoscut, aureolat canotor, fapt care a stârnit revolta colegilor de barcă.
Existau însă niște criterii anunțate în prealabil. Ele au fost aplicate riguros, e bine să știe cei tineri, mai ales pe vremea unicului cotidian de specialitate. La anchetele ziarului
Sportul participau
toți cei implicați în fenomen, de la conducători de cluburi la cronicari, dar și cititorii. Mai târziu, s-au încercat alte variante, precum topul suporterilor sau, pur și simplu, al conducerii câte unei foi. În toate cazurile, exista însă material de
lucru. Pe când acum, în anul guvernului zero, de unde să găsim eroi adevărați pentru un top 10, realmente onorabil pentru prezentarea în fața lumii?
De trebuie, totuși, să ne dăm cu părerea, titlul de number one pe 2016 se cuvine celor care au salvat România de la cea mai mare rușine din epoca modernă a olimpismului - Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Loredana Dinu, Simona Pop. Iar la fotbal, poate Alibec, că fără el greu de presupus că mai era primăvară pentru Astra, pentru întreg fotbalul de la noi.
George PLAURIAN