|
|
ÃŽn ciudata vară ce ne e dată, cu apă căzută din prea plin înainte de seceta anunțată de meteorologi, fotbalul nostru respectă regula preparativelor, trimițându-și echipele de top prin străinătățuri. Doar un meci de baraj pentru Liga 1 nu poate lua fața jocurilor amicale și tot așteptăm s-auzim cum campioana face egal cu...
Suntem în transmisiune directă din Casa Poporului, devenită Masa Parlamentului - de fapt sunt, că m-au trimis singur, cu o cameră, restul lumii se resimte după noaptea albă în care s-a întins ziua lui Răzvan&Dani. Așteptăm, adică eu si tot poporul microbist, să se dea votul la Legea tăcerii.
Unii au preocupări serioase. Dorinel vrea concurență chiar pentru fundașul de națională al campioanei. Tibi visează la titlul de peste doi ani. Nașul-nașilor umblă după supervizori britanici ai fluierașilor de pe plaiurile mioritice. Lucescu ăl mic dă milităria jos din pod.
Dumitru Dragomir a ieșit ieri în fața poporului microbist jubilând mai ceva decât Lucian Bute după al nu mai știu câtelea titlu mondial. Triumfător pe "ringul" negocierilor pentru drepturile TV - unde schimburile de lovituri sunt adesea mai năpraznice decât acelea din careul magic -, șeful Ligii era așa zâmbăreț...
Nu știu alții ce simt, dar eu unul (singur?) mă declar șocat și trist. Sufăr peste poate, parcă sunt turbat- dar nu chemați vreun Chiriac sau Spiridon, precum o cucoană din "noaptea furtunoasă", nu ajută la nimic: nenea Iancu a zis că se retrage și la dânsul vorba-i vorbă, pușca-i pușcă și... curea lată.
Primele meciuri amicale ne-au mai descrețit cumva frunțile. Rezultate interesante, o seamă de realizări spectaculoase și o mulțime de noutăți în toate taberele. Cea mai schimbată și bine lansată apare fosta campionă din Cluj.
Circul merge mai departe... Timișoara a pierdut o luptă (locul de Europa), dar continuă războiul, de-acum pentru despăgubiri de zeci de milioane. Tribunalul sportiv continental este cel care va decide nu numai soarta echipei bănățene, dar are de ales, practic, între Bistrița și Sportul sau Bihor.
Teribilă a mai putut fi ziua de luni 20! Mai întâi, coordonatorul Proiectului de licențiere și fair-play financiar al UEFA, cum s-a autoprezentat Andrea Traverso, a dat ochii cu presa română.
Ne trezim și-n săptămâna cea mai fierbinte a fotbalului nostru. Se așteaptă decizii care pot pârjoli iarba din centre de mare tradiție, care să aducă extaz în unele tabere, agonie în altele.
Ce Pintilie, ce Purcărete - marele regizor al personajelor mereu renăscute din "D-ale carnavalului" stă în umbră și montează în serial, de-a lungul acestui capricios anotimp, celebra comedie! Scena e fotbalul românesc, la ora balului mascat al licențierii. Cum grăia bietul Crăcănel al lui Caragiale?
Da, Buran - nu bulan, aici nu-i vorba de noroc, deși Pițurcă are și așa ceva. Astfel se numea aspiratorul performant pentru care se băteau pe vremuri toți românii ajunși la ruși, sătui de mătură. Noul și fostul selecționer și-a pus la treabă aparatul-minune de cum a bătut palma cu Nașul federal.
Recunosc și-mi fac autocritica: am trăit cu convingerea că Hagi revine la națională. Nebunia lui pentru fotbal, plus argumentul forte al unui proiect cu bătaie lungă, păreau să fie de ajuns pentru reîntoarcerea Regelui.
Am făcut-o și pe-asta : am bifat încă un meci cu Brazilia, i-am asigurat retragerea Fenomenului fără a-l lasă să dea gol, iar palmaresul naționalei s-a mai îmbogățit cu o partidă, în Paraguay. Adăugăm șansa dată tinerilor jucători de a debuta sau de a-și trece o selecție-două în cv-uri tare subțiri.
Cum zicea un cântecel - "ce mică-i vacanța mare", tot așa își spun și protagonștii primei scene a fotbalului. Nici nu au apucat bine să fure ceva bronz (pe plajele de afară, of course), să-și oblojească urmele vinete de crampoane sau să tragă niște chefuri ca lumea, că și trebuie să revină la datorie, mama ei de treabă...
Il fenomeno s-a retras fără a putea să-l bată pe Tătărușanu, un necunoscut, încă, în lumea fotbalului mare. Nu ne puteam aștepta la vreun rezultat mare pentru palmares, cu o echipă încropită pe final de sezon și de mandat, în care debutanții Latovlevici și Giurgiu s-au alăturat armatei de proaspeți veniți la lot.
Lucrurile se limpezesc și într-o săptămână vom ști cine-i urmează lui Lucescu cel tânăr, care s-a săturat să se măture cu el prin mass-media, plecând de la lot în stil mare, imediat după cea mai convingătoare, de-a dreptul spectaculoasă victorie din CV-ul său.
Dacă ne luam după comentariile din mass-media, în zilele de dinaintea meciului cu Bosnia marile probleme ale naționalei păreau să fie desemnarea căpitanului echipei și numele viitorului selecționer, de parcă înlocuirea lui Chivu sau chestiunile de strategie erau floare la ureche pentru un Răzvan Lucescu ca și demis.
Cum-necum, i-a fost dat campionatului recent încheiat să intre în istorie. Din păcate însă, nu prin calitatea sa, ceva transferuri de senzație sau vreo întâmplare care să rupă gura târgului Europei. Culmea e că momentele memorabile, zilele care au uimit nici măcar nu s-au produs din iulie până în mai, cât s-a întins competiția.
Taguri: dur, Duru, Florar, seism. Adică, domnul Duru a jucat extrem de dur, ultima zi a lui Florar producând un adevărat seism în fotbalul românesc. Pentru că responsabilul cu licențierea a anunțat și a argumentat nu numai retrogradarea Timișoarei.
Sancțiunea cu care UEFA amenință Timișoara nu poate face pe nimeni cu ceva urmă de bună credință să sară în sus de bucurie. Cum-necum, Zicu și ai săi au câștigat pe teren dreptul de a juca în Europa, neavând nici o treabă, deci vreo vină, în povestea cu licențierea. Culpa, dacă există, e în altă parte!
Alex Ferguson a rezistat tuturor furtunilor și schimbărilor din fotbal. E de un sfert de veac pe banca tehnică a celui mai bogat club din întreaga lume a sportului. A ajuns Sir în insula lui pentru că ar ști totul despre fotbal.
Dacă la noi, în mica-mare finală de Cupă, a putut fi destulă nebunie și s-au atras cele mai multe priviri pe Tv, stați să vedeți ce poate face fotbalul, numai el, în grandioasa sărbătoare de pe Wembley! Cu ore bune și destule zile înainte de meciul care decide noua regină a Europei s-a tot vorbit de recorduri.
De mult nu am mai avut parte de o asemenea finală de Cupă! De regulă protagoniste sezon după sezon, Steaua și Dinamo s-au bătut acum să mai spele din rușinea ultimei stagiuni și să scape de calvarul tururilor preliminare din Europa League. Meciul de la Brașov a avut de toate.
Olăroiu a luat foc (încă) înainte de finala Cupei. Nu l-a mâniat, să zicem, că Bănel nu-l ascultă și nu pune la timp frână în goana lui nebună sau că nu se prea nimerește poarta măcar la antrenamente.
Cică ieșirea postului din Băneasa dintr-o grilă de programe și trecerea pe noi platforme ne-ar crea nouă, celor care ne încăpățânăm să rămânem lângă fotbal ca simpli microbiști, posibilitate de a alege ce vrem să vedem de pe stadioane.
Ceea ce se bănuia și anticipa de luni bune chiar s-a produs: Cristian Chivu a spus adio naționalei. N-a mai vrut să rămână în cursa de doborâre a recordului de selecții, deținut de Dorinel Munteanu. Din națională se retrage omul, fotbalistul care i-a purtat tricoul de 75 de ori și i-a fost căpitanul ultimilor ani.
Nebunia banilor aruncați cu lopata pentru transferul unui jucător de fotbal poate atinge apogeul dacă Cristiano Ronaldo ajunge la Manchester City. Cică șeicii care au ajuns să ia în stăpânire un bastion al conservatorismului britanic ar fi dispuși să plătească Realului 170 de milioane de euro!
Două momente de bucurie, de miercuri noapte încoace, pentru microbiști. Primul a fost generat de vestea dată de către mama lui Mihăiță Neșu: a vorbit, își simte picioarele! Ține-l, Doamne, sănătos, întoarce-l la viață, dacă la performanță nu se mai poate, oricum n-a trecut prin ea precum gâsca prin apă!
Sapunaru poate sa ridice diseara, cu portughezii lui, un trofeu european deasupra capului. Sa fie asemenea lui Chivu, Mircea Lucescu sau Rat, dovedind ca - macar prin "stranierii" sai - fotbalul romanesc nu a murit. Daca cei mai multi dintre compatriotii nabadaiosului, dar valorosului fundas ne vom putea bucura in fata...
Nici nu s-a terminat campionatul, mai e destul pana la perioda legala de transferari, dar miscarile de trupe s-au pornit – si nu de azi, de ieri. Vorba aceea, tot romanul gospodar isi face vara sanie, ca prinde bine iarna. Incotro, Eric? Pleaca fortat Dica? Ce se intampla cu vedetele retrogradate de la Sportul?
Chiar asa, nu e doar o simpla parafraza la celebra piesa a lui Eugene O'Neill: la Galati exista cu adevarat jale sociala. Bucuria parea ucisa in orasul de la Dunare de bratul dur al capitalismului salbatic, al somajului.
Sigur ca atunci cand ii intalnesti cumva, daca nu cumva la simpla rostire a numelor lor, trebuie sa iti scoti palaria cu admiratie. Iar inaintea unora chiar se cuvine, de fapt si de drept, sa folosesti formula militara "Am onoarea, domnule general" (general suna mai bine decat chestor).
Nu numai noi, romanii lui, dar toată Europa fotbalului, parem conectati la aceleasi fire nevazute ale unor aparate de la care asteptam mai mult decat revenirea in iarba a unui jucator de fotbal. Drama lui Mihaita Nesu a facut inconjurul lumii de marti incoace.
In incrancenata lume a fotbalului de la noi, aprinsa mai ceva ca oricand pe acest final de campionat, se mai petrec si lucruri normale. Chiar atunci când un patron ii pune piedica altuia (faptele consumandu-se, fireste, doar in iarba, intre echipele lor), poate sa se lase si cu altceva decat cu acuze grave si injurii reciproce.
Unii conducători de cluburi nu mai au nici o frână în declarații - au dat drumul la tot felul de adjective și injective, nepăsători la reguli și regulamente. Ce s-a putut auzi după etapa nebună în care Oțelul a obținut victorie pe final și din ofsaid (gol ce poate hotărî titlul!), iar Vasluiul s-a împiedicat pe terenul Astrei.
Cronicarii plang, dimpreună cu microbistii, pe umărul Fotbalului: Steaua a tras prima oara pe poarta Gazului abia in minutul 88! S-a intamplat la 25 de ani după Sevilla, sfertul de veac scurs de la performanta de varf a unei echipe romanesti fiind aniversat cu ceva tam-tam militar.
Mai bun sau mai rău decât în cele mai recente ediții, acest campionat rămâne cu meritul de a ține sub tensiune toată suflarea microbiștilor. Mai sunt 3 etape și, teoretic, tot atâtea echipe continuă să spere că vor da lovitura. Teoretic, Galațiul, Timișoara și Vasluiul au șanse să facă istorie.
Care Mitică? Se știe bine în întortocheata lume a fotbalului mioritic, nu-i vreun personaj din celebrul roman al lui Hemingway, nici din filmul lui Pintilie - doar titlul nostru vine din acele zone. Este vorba despre domnul, șeful de la Ligă, adicătelea Dumitru Dragomir în acte, Mitică în fapte.
|
|
Alexandru Barna
Armand Şvichi
CHERNOMORETS BURGAS
Diego Klimowicz
Roman Shirokov
Rory Delap
Victoraş Astafei
Wilfried Kanon
Zé Roberto
Decizia ONJN nr.191/17.04.2026, Licenta: L2260797Y001731